stau în lumina unui bec de stradă, îmi vorbește, îmi spune că am greșit
de obicei nu ai cum să crezi un bec de stradă, mai bine unul de crîșmă
de băut, sau mult mai bine unul de lampă de citit, unul de făcut dragoste
dar acum îmi vorbește de pe stîlp și eu îmi pot trage singur cu o cretă
conturul pe asfalt, și nu știu încotro e trecutul, încotro viitorul

dar ești găurit ca și cum ai fi jucat cinci minute într-un film cu mafioți
și din tine curge dragostea ca o furtună de vară, cu fulgere și trăznete
o furie ca o ploaie în deșert care nu va înflori deșertul, ce nu știi despre un cactus
e că-l iubești cu tot cu țepi și nici nu înflorește cînd vrei tu, se spune că un cactus
iubitor suferă cînd te înțepi în el, că el are toată dragostea dar nu știi s-o primești

așa că mă brozez pe o bancă pe un trotuar sub un bec de stradă care îmi vorbește
cu pîlpîirile lui și spune, la cîte am văzut eu, pe banca asta, tu nici nu știi ce-i iubirea
de la femeia care a luat niște bani pentru un oral să-și hrănească băiatul
pînă la cel care i-a supt-o celui mai bun prieten pentru că l-a înșelat cu soția
că iubirea e cea mai artistică formă de suferință, parcă am spera timpul să țină minte

ce poți face cu o mașină de spălat nu poți face cu inima, inima nu spală oameni
doar îi filtrează, ce poți face cu o mașină de călcat nu poți face cu dragostea.
una îndreaptă lucrurile, cealaltă le șifonează, dragostea e ca o stație orbitală
se învîrte în jurul planetei, e mereu acolo și acolo suntem tu și eu și nu mai tingem
pămîntul, cînd te luminează becul de stradă și umbra ta are forma ei

treci cu picioarele goale o apă vivace și rece de munte și simți că te-ar mîngîia
te gîndești la hemingway și ești aproape sigur că i-ai putea pune chipul pe perete
ai back up în ficat pentru tot filmul, mai ai o poveste de amor cu peretele care
stă chircit sub unghiile tale ca o pisică după ce a mîncat, nu, doare, nici nu vrei
să faci duș, poate apa ta o întîlnește pe-a ei și vrea să facă dragoste