poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2023-12-20 | |
Corpul, ca și universul în care trăiesc,
Nu mă mai cuprinde, deși îl văd oglindit În forma pe care o desenează privirea. În același fel în care, în vedere, steaua Își lumină carnea cu a ei rază Ce din privirea o înviază. Simt că nu îmi mai e pântec. Că în el nu mai cresc, nu mai sunt, Nu mai construiesc spre a deveni altceva. Îmi este doar umbră a cenușii din stea Ce nu mai arde spre a naște timpul ce o genera, Că nu mă învelește pentru a-mi da iară Cu rost și cuvânt răsărituri Din nașterea ulterioară. De aceea, te rog, pentru totdeauna rostogolește-mă, Lovește-mă și lasă-mă să vibrez, să mă întind Pe după armonia corzilor de prin interior De-a lungul universului re-încorporat, Major și minor, în cuvânt enorm!... Pentru ca în corpul meu, ca în inima stelei, În universul unde trăiesc să mă simt Că urc și cobor de altundeva, De acolo de unde privesc Într-un adânc devenind.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate