Balada crinului

Tu ai edenuri pline de tăceri
Și înserări fără cuvinte.
În „dincolo de bine și de rău”
Flori dalbe aruncate pe morminte.

Ofrandă zilei când te joci cu norii
Senină taină, albăstrimi de cer
Secundă spulberată-n faptul orii
Și dunga zării albăstrind mister.

Nu poți fi roză, dar ești crin cuminte
Când înflorești mister pe aspre buze
Spargi înserarea lacrimii-n cuvinte
Prin ochii mari ce se deschid-ecluze.

Dac-aș pleca din lucruri înspre țărm
N-ai recunoaște că nu pot fi zeu
În mine plâng, pe geana ta adorm
Patrician visării, biet plebeu.

Tu astăzi stai fără de tine
Și eu fără de mine flutur
Și mă desfac în străvezime
Și toată dragostea o scutur!

Secundă spulberată-n faptul orii
Tu ai edenuri fără de cuvinte
Ofrandă zilei când te joci cu norii
Nu poți fi roză, dar ești crin cuminte.