poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2023-12-12 | |
oamenii au început face lucrurile tot mai frumoase.
mai putin pe ei înșiși. privesc trăsăturile clare lucide armonioase ale unui laptop haș pe. mintea se umple asemenea gurii cu dulceața neprefăcută a unui mango copt. ce design are oare sufletul unui designer industrial? aerodinamică pininfarina cusături armani. aceasta e frumusețea sufletului. cînd vezi cum din caleea lactee țîșnesc jeturi albe ca dintr-o cățea cu nenumărate mameloane spre boturile căscate ale cațelandrilor. pe săturate dragoste. pe săturate grija apoi puțin din ura care te cuprinde că altcineva mai frumos și mai bun decît tine. să atingi frumosul cu degetul înseamna să rămîi fără mînă. cînd iubești rămîi ca o pungă în vînt. de aceea ne e frică să atingem. de aceea ne e frică. >mai ales frică de iubire. ne atingem cu prea puțină dragoste pe noi înșine. o facem tandru grijuliu. o facem des. o facem cu atîta satisfacție dar cu prea puțină dragoste. e un rechin chiar înăuntrul nostru care ne lasă fără îmbrățisare. să ne atingem cu iubire înseamnă sa ne atingem cu adevărat unde doare. unde mușcă. să – ne atingem pustulele umflate de singurătate – ne spargem. – ne atingem cosurile pline cu tăcere. – le facem să urle. – ne atingem cum o face visul cu zonele noastre cele mai intime. – respirăm. să respirăm si să ne atingem pe interior cu intreg universul. cu frumusețea lui. să lăsăm marele designer să lucreze la designul nostru. ca mîna ta în mîna lui brancuși în timp ce inima stropește precum gîtul taiat al păsării măiastre. să privim > cu stoicism cum lucrurile cresc apoi se micșorează. > cu încredere cum lucrurile cresc și apoi se micșorează. > cum lucrurile se micșorează. > cum frunzele se usucă și se micșorează. > cum strugurii se stafidesc și putrezesc. > cum universul se micșorează pînă încape fără prea mare greutate într-un prezervativ pe care apoi îl scoți și-l arunci cu scîrbă. să nu ne facem griji. curînd va fi bine iar camera se va umple pînă la refuz cu infirmiere în halate impecabile. zîmbetul lor îți va aduce aminte de sîmburii negri înșirati pe trei rînduri ca dinții de rechin de-a lungul feliei de pepene roșu.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate