Din punctul meu de Vedere
Las gândul să zboare până dă de zăvoare
Între stele căzătoare
Eu ÅŸi umbra lui Prometeu
Pe Țărmul Înalt înălţăm un zmeu
Ajutați de îngerii lui Dumnezeu

Evident, nimic nu este întâmplător
Îţi semnalez şi ţie momentul
Cu o stea mare, cât Luceafărul de dimineaţă…

Între realitate și imaginar
Să o luăm de la Începutul Scării lui Escher
Nu sărim nici o treaptă
Pe prima treaptă, scena este goală
- Nu chiar goală-goală, ai spus Tu.
- Eu aÅŸa-mi aduc amine.
- Da, ai dretate. Pe peretele din faţă era o oglindă.
- Şi deasupra era o grindă.
- Între oglindă şi grindă era Dulapul cu 5 uşi.
- Mai ştii cum arăta şi ce conţinea?
- Chiar aşa cum zici…

Pe aleea toamnei mele, cel mai colorat moment s-a umplut cu povestea frunzelor de tei şi de cais căzute din vis... La început, o fotografie în alb şi negru... Apoi lucrurile s-au colorat, ca într-o Magie cu Cântec și Poezie…