Nu cunosc o mai mare adâncime decât aceasta în care dormim cu hainele
apăsând peste trupuri și mi-e așa o teamă că va veni ziua când nimeni
nu-mi va lua inima din piept s-o sărute
iar din ea să rămână ceva fierbinte și viu
ca moartea să nu mai poată veni vreodată
nici măcar când o chem în gând

cred că putem exista și mai mult decât ne este îngăduit
precum cuvintele nu se pot scrie niciodată pe întuneric
nici noi nu ne vom putea vedem în ceilalți

și dragostea ieșind din oglindă cu un trup nou
din care s-au șters toate lacrimile.