Să-mi scriu picior pe ea e-n glii zăpadă
Şi spre-nălţarea-i fulgii cad întruna
În mână ţin poveşti, pe foaie-i struna
Dar morb mi-e-m viers, un doftor să îl vadă.

Alerg pe alb spre veci, spre totdeauna
Un strop de somn etern visez cu sfadă
Dar norul e-n lumesc amar să cadă
Chiar dacă beau un foc ce zis-a pruna.

În vals de vânt omătul stă-n troiene,
Pe al hârtiei netedul de nea
Cuvintele le înnegresc, obscene.

Că litera e frunza jos să-şi dea
ÃŽn teatrul pomului pe ninse scene
Îmi caut soarta că-i nevăzu-n stea.