Mi-ai frânt aripile cu care zburam
printre picăturile de ploaie
casa noastră e o cutie
plină cu fulgere, trăznete și furtuni,
sufletul tău nu mă mai încălzește de mult
deși ochii mei căprui îți sunt dor și noroc,
în inima ta strălucesc toate stelele
la un loc,
sunt o fata Morgana într-o lume rece
obosită și tristă,
glasul tău e un crivăț
și privirea ta e nimicitoare,
cuvintele tale sunt păsări care zboară
fără hotare,
ghețarul din inima ta mă forțează să înot
fără oprire,
un buchet de lalele îmi colorează ochii
în culoarea grâului copt,
ești insensibil, iubitule,
un ger aprig și cuvinte care se sparg,
eu, Crăiasa zăpezii mă învelesc în albul rece
și tac.