mâna dreaptă ține o lingură
lingura devine parte integrantă brațului

mâna dreaptă ține o monedă
moneda devine parte integrantă brațului

mâna dreaptă ține un cuțit lung
cuțitul lung devine parte integrantă brațului

mâna dreaptă ține o carte
cartea devine parte integrantă brațului

mâna dreaptă ține o cruce
crucea devine parte integrantă brațului

mâna dreaptă ține mâna stângă
în mâna stângă se cuibărește șovăiala

mâna stângă ține inima smulsă încă pulsând
gestul smulgerii devine parte integrantă brațului

mâna stângă ține un craniu cu găvanele adânci și negre
găvanele imită vederea devenită parte integrantă conștiinței

mâna stângă ține călcâiul piciorului drept
niciun picior nu se crede mai drept decât dreptul

mâna stângă lasă celei drepte celălalt călcâi
ca un act menit echilibrului precum o pace provizorie

lingura se prelinge incandescentă
stropul de metal atinge caldarâmul - devine monedă

moneda zornăie în rotirea ei până se ascute
cuțit lung

cuțitul lung zvârlit la întâmplare
se înfige în carte blocând orice lectură

crucea dă ultimele semne de vlagă brațelor
mâna stângă șovăie tremurând în mâna dreaptă

din inimă ultimul strop de sânge cade pe călcâiul stâng
dâra desenează un cuțit lung semănând a cruce

găvanele se aprind a lumina de pe urmă
imploră cuțitul lung să îngăduie lectura

stingheră crucea se curbează pe spinarea
dintre brațele mereu ocupate

călcâiele se cred cele mai avantajate
pe linia vieții din căușul fiecărei palme de om

peste toate lumina crezută iluminare izvorăște din marele foc –
nu mai sunt brațe îmbrățișării de sine