poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2023-11-16 | |
Mă arunc în abisul lumii întunecate
Devenind un înger al morții Ca ceasul veșnic,curgând ca apa Sufletul își pierde speranța. Prinț în noapte, robul zilei Femeie cu coarne, coroană din vise Inima îmi e ruptă din iad Căci lumina eu nu o găseam. Sclipirea Soarelui demult am pierdut-o Ca frunzele moarte, pământul ascuns Absoarbe-mi grăirea, în ultimul prânz Să vezi, să nu crezi să-mi cumperi un plâns. Cavoul, din măduva unui strigoi Se așternă lin, ca pana unui scriitor În pădurea nopții unui înger muritor Pe culorile palide ale vieții, Pășesc lin cu pași morți în pădurea nopții. Plouând monoton, apa se strecoară În scoarța copacului din sticlă Care urlă prin tăcere Cântându-mi tragedia. Lamentam cu visul spre casă Căci lumina mă apasă Pietricica-n apă sare Coborând ca un pește în mare Simt mirosul pădurii după ploaie Dar un gust amar răsare Ca un glas prevestitor Te-am urât de prea mult dor. Strigam adesea copacului care A-nghețat cu sticla-i tare Sunt lucid, dar veștejit, Poate că a fost un vis. Stelele ziua îmi șoptesc Să mă duc să nu mă opresc, Căci din spate vine ploaia Cu necazul și oroarea. Doar că drumul nu se oprește Se continuă într-o poveste Care doar a început Să își spună primul cuvânt.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate