Când m-au văzut ai cuvântării medici
Mi-au spus că-n vorbe am un morb de tine
Bolnav de-a ta făptură pe retine
Căzut în şoapta basmului ce-l predici.

N-am slove mari, făcute să te-ntine
În plata celor ce în mine-s vedici
De brâul meu când frunza îţi împiedici
E-n literă să ne unim destine.

Scriindu-te în clipă-n alta piere
Păcatul albei pagini din fobii
Ivite pe o linişte de fiere.

Iar timpul ce ţi-am dat îl mai robii
Că visul o secundă doar ne cere,
Ne-amestecăm priviri cu ochi zglobii.