- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
M-am îngropat în lacrimi și în singurătate
Ca să dizolv trecutul și durerosu-i vers
În slabul curs al vieții spre lumi îndepărtate,
Spre moartea către care am mai mers.

M-am îngropat în dulcea minune grea a vieții
Cea care mi-a smuls trupul din liniștitu-i pas,
Spre jocu-i lin, și fraged ca roua dimineții
Și n-am putut de ea să fi rămas.

M-am îngropat pe vremuri în multe hori ciudate
Și le-am jucat cu drag cu tânăru-mi picior,
Dar ele m-au legat cu mâinile la spate,
Și n-am văzut că fac pe placul lor.

Aș vrea atât de mult să mă îngrop
ÃŽn tot trecutu-mi din pustietate,
Dar n-am să pot gusta măcar un strop
Din dulcea lui iubire peste toate.