- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Pe când parfumate miresme coboară
Din dulcea plăcere și poftă de viață,
Sub nucul bunicului ușor mă-nfioară
Frumoase amintiri venite din ceață.

Și dulci primăveri ce scaldă-n parfumuri
Tăcutele frunze ale nucului blând,
M-alintă spre seară pe tainice drumuri
La piept cu iubite și cu doruri născând.

Și nucul privește iubirile mele
Atunci când le gust sub ramu-i umbros,
Și râde și plânge odată cu ele,
Odată cu tânărul falnic, frumos.

Acum este toamnă cu noroaie-n poteci;
Iubirile toate mă cheamă departe,
Pe când veștejite, uitate și reci
Sub nucul bunicului frunzele-s moarte.