Pupaza și cucuveaua

„-Pu,pu,pu!Tot se aude dinspre codrul arămiu
Cine o fi cea ce cântă? Mă întreb și chiar nu știu!”
Zise cucuveaua care încerca sa-si facă somnul
Fiindcă noaptea stă cam trează și tot își face plantonul.

Chiar sus,intr-un turn de apă care sună a pustiu
Cucuveaua-și avea cuibul.Ce făcea ziua nu știu.
Poate că dormea.Dar noaptea sta de strajă până-n zori
Băgând spaima în tot satul cu ai morții ei cântări.

Însă înspre dimineață adormea dusă,ascunsă
Fiindcă noaptea e a ei,ziua canta-o pupăză.
Și ciudat,de data asta pupăza cânta cu spor
Bucuroasă și voioasa la ivirea zorilor!

Porumbeii începură cu toții a țopăi,
Vrabiuțele și ele anunțau o altă zi.
Chiar și cucul din pădure,singuratic cum era
Era bucuros ca-n zare soarele va lumina.

Numai bufnita cea tristă și cu ochii ei cei mari
Încerca sa-si facă somnul,căci avea probleme mari.
Cu o seară înainte anunță vreo trei decese
Însă demonilor răi să îi ia nu le mersese.

Nici de Haloween, aseara,nu avu mai mult succes
Ambulanța a ajuns și n-a fost nici un deces.
Așa că acum nervoasă că Satan e supărat
Blestema pupăza care nu se oprea din cantat.

„-Pupăză, ce ai cu mine?Eu sunt supusa Satanei.
Tu ești a lui Dumnezeu,poți sta in fața icoanei
Însă eu tot stau ascunsă toată ziua pana-n noapte
Când îmi fac doar neseria, luând oameni cu pacate.

Lasa-ma te rog frumos ca să dorm nițel și eu
Și îl rog pe Cel de Sus sa te pazeasca mereu.
Tu esti în tabara bună, eu sunt plină de păcate.
Te rog,lasa-ma un pic să dorm și eu pan’ la noapte!”

Pupăză o înțelese si îi răspunse frumos:
„-Eu răspund de Cel de Sus,tu îi ai pe Cel de Jos.
Fiecare are calea și menirea pe pamant
De-a avea cu Dumnezeu ori cu Satan legamant.”

„-Uite,eu te las să dormi.Fă-ți somnul tău liniștit.
Eu mă duc în codrul verde de unde am și venit.
Dar te rog,ia numai oameni păcătoși și du-i în Iad
Că altfel te vede Domnul și este mare păcat!”

„-Foarte bine spui.Voi face așa cum tu ceri acum,
Voi trimite păcătoși către al morții tărâm.
Dar roagă-L pe Dumnezeu sa mă ierte de păcate
Că Satan așa mă vrea,că să raspandesc doar moarte!”

Cele două păsări mândre au fiecare-o menire.
Una-i de la Dumnezeu si vrea să facă doar bine
Însă cealaltă e cea care raspandeste moarte
Fiindcă bine fără rău nu a fost și nu se poate...