poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2023-11-03 | |
numai cînd mă gîndesc la faptul că mîinile mele te-au atins
îmi vine să le sărut. numai pentru că m-ai împuns cu un ac și m-ai făcut să zîmbesc mi-aș bea tot sîngele să te simt pe vîrful limbii ca pe lumina unei stele care stă pitită de miliarde de ani și nu s-a arătat pînă acum. da, zîmbetul tău circulă prin mine și ia trenul în fiecare zi pînă la sinaia doar să vadă copacul acela pe care l-ai fotografiat și care seamănă cu mine. singurul meu portet care nu mă minte. fiecare dintre noi suntem o grădină botanică și cînd vine toamna ni se aprind toate culorile de bucurie și de avarie. vorbeam cu tine și îmi venea să îmbrățișez telefonul. îmi spuneai de exercițiul acela în care te iei singur în brațe doar că eu te țineam între gene. iar inima mea era cît un balon și mă purta deasupra toamnei să îți pot arăta toate anotimpurile. atunci cînd m-ai luat de mînă pacă mi-ai pus cătușe. am ficatul plin de poezie, de iubire, acum trebuie să-mi umplu și inima cu ceva. dora, doruța, scumpa mea. mă uit la degetele care ți-au atins sînii și îmi vine să le fumez.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate