numai cînd mă gîndesc la faptul că mîinile mele te-au atins
îmi vine să le sărut. numai pentru că m-ai împuns cu un ac
și m-ai făcut să zîmbesc mi-aș bea tot sîngele
să te simt pe vîrful limbii ca pe lumina unei stele care stă pitită
de miliarde de ani și nu s-a arătat pînă acum.

da, zîmbetul tău circulă prin mine și ia trenul în fiecare zi
pînă la sinaia doar să vadă copacul acela pe care l-ai fotografiat
și care seamănă cu mine. singurul meu portet care nu mă minte.
fiecare dintre noi suntem o grădină botanică și cînd vine toamna
ni se aprind toate culorile de bucurie și de avarie.

vorbeam cu tine și îmi venea să îmbrățișez telefonul. îmi spuneai de
exercițiul acela în care te iei singur în brațe doar că eu te țineam între gene.
iar inima mea era cît un balon și mă purta deasupra toamnei
să îți pot arăta toate anotimpurile.
atunci cînd m-ai luat de mînă pacă mi-ai pus cătușe.

am ficatul plin de poezie, de iubire, acum trebuie să-mi umplu și inima cu ceva.
dora, doruța, scumpa mea. mă uit la degetele care ți-au atins sînii și
îmi vine să le fumez.