poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2023-10-30 | |
cuvintele sunt convenții, cuvintele nu înseamnă comunicare
cuvintele sunt un mijloc, așa cum e culoarea pentru un pictor notele pentru un muzician, stelele pentru un visător bătăile inimii vorbesc mai clar decît cuvintele, rîsul, lacrimile vorbesc mai direct și mai răspicat, mîngîierile sau dragostea pe care o facem fără să ne spunem nimic, uite, dacă n-am fi vorbit aceeași limbă ne-am fi înțeles oricum din priviri, din gesturi pe vremuri oamenii vorbeau prin focuri, și noi vorbim tot prin focuri prin transpirație, prin muzică, prin apropiere și farfuria pe care mi-o pui în față, vorbim prin tăceri și prin spațiul dintre tăceri, cînd scoți limba prin picăturile pe care mi le pui în ochi sau prin felul în care gemi cînd îți plimb limba pe abdomen sau prin mijlocul tău vorbim prin felul în care dormim îmbrățișați, prin paharul din care bem amîndoi, îți spun că te iubesc doar pentru că nu te sun doar pentru că nu-ți mai spun te iubesc, pentru că nu cuvintele arată dragostea, ci bricheta cu care îți aprind țigara și privirea ta care mă vede ca pe o poezie fără cuvinte și spune mulțumesc. ești aici cu mine? secvențială, extraordinară, diabolică și mirobolantă ca o pereche de ciorapi de damă pe gîtul unui spînzurat, uite, dacă ești aici cu mine, vin stelele să cînte ca licuricii, vin șerpii să stea cu noi ca pisicile chiloți strîmți să te doară șoldurile că nu te pot îmbrățișa, un fular pe care îl voi purta o singură dată, ca poeții, dacă ești aici cu mine, visele se visează singure și noi ne trăim unul pe altul cînd vin în tine luna își întoarce fața și îți arată adevăratul zîmbet, că ești aici cu mine, și te strîng de gît cu cordonul de la halat, pentru că te iubesc, minunato, frumoasa mea, ți-o spun cu vocea mea sexi că uriașii se vor face pitici și vor umbla corăbii prin deșerturi, dacă ești aici cu mine și stelele pică în ochii pisicilor și ochii pisicilor pică în ochii stelelelor, cum pică o lacrimă din ochiul meu în palma ta trebuia să fie o foarte frumoasă poezie de dragoste, doar că dragostea nu există, trebuia să fii aici și să ne spunem cele mai frumoase cuvinte, dar nu ești aici cu mine și poate din acest motiv te iubesc există un loc în lumea asta în care nu există iubire, și acolo aș vrea să mergem să-i arătăm că se poate beau la pitic eram odată cu diable și am dat peste doi idioți care furaseră un pitic de grădină. noi luaserăm o conservă de ton și i-am convins că le dăm conserva de ton pe pitic și pe o votcă pe care am băut-o din pahare de plastic așezate pe capul piticului. ne-am îmbătat, proștii au plecat. piticul ne-a zîmbit. nu mai știu cum am ajuns acasă, dar piticul s-a dus în treaba lui. și acum mi-e dor de piticul ăla. ce faci trandafirul meu roșu îi spuse ea lui, cu dragostea pe care mi-o datora mie și-l mîngîia pe cap tot cu dragostea mea era goală, dar era goală ca o cutie, nu ca o femeie dar ce frumoasă era un cîine iubește un om, dar eu iubesc ca o mie de cîini îmi lipsești ca băutura unui alcoolic strada mă aduce mereu către casă dar strada e o curvă care mă vrea departe de tine tu mai cazi în casa mea eu cad în tine tu mai aluneci pe gresie eu cad tot în tine în tine se întîmplă toată viața mea tîmpla mea bușită ești ca o cadă în care mă sinucid trag din țigară cum m-ai fuma pe mine orice iubitor își poate crea iubita perfectăâ ca orice luptător bătălia finală doar că iubita perfectă o faci din amintiri, din dureroasele momente în care n-ai schimbat nimic pentru că nu știai ce trebuie modificat să fie bine ca un preot lîngă sinucigaș întrebîndu-se dacă se cuvine rugăciunea deși religia tace. pui în ea momentele unice, concertele, bețiile, clipele din pat, pui și avorturile pui speranțe, remușcări, dormitul în șanț, datoriile neplătite și soarele ălă de la cota 2000 cînd schiam în slip și tricou de ni s-a cojit pielea ca istoria și era vin fiert și zîmbet te-am iubit în fiecare femeie care mi-a sărutat trupul de jos pînă sus, ai fost mereu acolo mi-ai dat dragostea ta ca un fildeș de elefant, ca pe o baie în șampanie scumpă, ca pe o partidă în trei ca pe o palmă sub fruntea mea dormind pe o masă și eu te-am creat în frig, zgribulit scriind poeme la minus 20 grade pe note de plată pentru votcă ultimul drum si dormit cu capul pe butuci în formă de eșafod, am ascultat jacques brel și am fost umbra cîinelui tău. dar cînd cuvintele mi-au devenit degete, am lucrat cu bunicul o oală de lut din care îmi beau sufletul. acum cînd totul e uscat iar inima ta o smochină în paharul altcuiva știu că te-am creat că ești așa cum mi-am dorit, perfectă ca o mamă care își mănîncă odraslele lăsînd loc doar pentru o singură dragoste, suprema dragoste în care nici natura nici dumnezeu nu au nimic de spus dragostea în care ne iubim cu o lamă de samurai și căldura facerii ei ne provoacă lacrimi de bucurie. să nu uiți dragostea mea, singurătatea vine pentu că am eșuat să căutăm perfecțunea cum eu te pot crea dintr-un dans și un sărut, tu mă poți face din uitare și dorință. tu mă poți face din pierdere, |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate