spune că aritatea mea este binară. asta pentru că funcționez în sistem
și că nu simt nici o singularitate în suflet.
o funcție nulară nu are argumente, e ca dragostea, nu ai nevoie de explicații,
cît macaraua poate ridica, la înălțimea la care poate
așa apare iubirea, o funcție binară, vectorială
ca un fluture de o zi care moare în jumătate de zi
pentru că trăiește și pentru tine.

ca să fiu pe placul unui excavatorist compozitor care face muzică în pămînt
pentru viitorul meu ex-trup
eu mă adun cu mine însumi și aritatea mea este doi.
doar că eu cu mine adunați dăm zero, ca să facem în ciudă matematicii
și shaormei care se topește la foc mic acolo și ne săturăm cu mirosul ei și n-avem
curaj și, binar, nici bani să o cumpărăm.

dacă aș fi dj aș mixa pe fața nevăzută a lunii, că acolo sunt sigur că gropile
sunt ca gropițele femeilor în obraji și te poți îneca în ele și că binar
își are sensul de împreună, nu complementar cum îl dai tu, așa că
mă transform într-un motostivuitorist post-modern care îți urcă sentimentele
pe cel mai înalt raft, acolo unde conduci spre casă și apare semnul stop
dar mergi către mine.

ne bucurăm trei minute ca de trei milioane, oricum suntem milionari
în stele, universul e o simplă garsonieră pentru noi, dragostea
n-are intrări ascunse ca matematica, și o funcție nulară își pierde sensul
iar cînd un fluture cap de mort își pierde capul rămîne doar mort
așa înviem ca lumina din întuneric, lipindu-ne unul de altul.

pe strada asta se sparg felinarele se face întuneric, dar urmele pașilor noștri strălucesc
și fac dragoste de parcă am dansa pe orice drum împreună.