poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2023-10-26 | |
Pesemne din vraja care s-a depus de ieri pe fereastră
Niște fulgi mari ca oul de ploaie Ca luminile albe, sclipiciose și dulci ca zahărul Niște fulgi mari ca înstelatele norocului Spunându-mi doar ferestrele dacă ninge dacă cade omătul pe ascunsul palton Ia să văd, nici anul acesta, nu văd La balul de anul trecut, s-ar fi făcut Crăciun numai în trei ani, de acum înainte... Mi-e milă de copiii care se afundau cu cizmulițele roșii, în nea Le ajungea până la genunche Sunt palizi Sunt triști Îmi punea mama perechea de blugi dar era prea frig, să se usuce Era umedă și clămpăneam numai în papuci Ni se umeziseră șosetele Erau albastre și roșii ca globurile de anul trecut Ger și feerie... Apoi, Pe fereastră s-au așezat roiuri de muște Erau mari ca niște ouă vii Cu ochi bulbucați Spunându-mi doar ferestrele dacă plouă dacă ploua în lume pe ascunsul plafon Cu ouă de muscă Mă hrănesc ei Îmi părea că eram într-un fel de glob de cristal Era înfricoșător Căci veneau moșii primăvara, globul de cristal se spărgea Pe Pomul de Crăciun Unde Ședeau globuri albastre și roșii Căci Crăciunul venea Cu luminițe Și puf alb Brazii se înălțau frumoși, în casele noastre Dumnezeu privea înăuntru Unde eram noi Părea seren liniștit cozonacul se mănâncă numai în liniște În casă sau într-un brad de cristal Bunica dinăuntru ne chema la cozonac Numai molfăiam... Se aplecau nucii pe-afară vâjâia ceva înspre bunica cred că era Doar un tren eșuat Ziceau Coborâți, coborâți Pe sub gene, priveam înspre gară era la 3 km distanță Pe șosele se grăbeau mașinile de salvare Ua Ua Ua Dar din față parbrizurile erau înecate de milioane de animăluțe numite muște Care nu se mai opreau din mâncat Ouăle, larvele Îi detestam pe ăia care ne omorâseră trenul, țineau oase în pungă Vin războaie, ce ne țineți oasele în pungă Și muște drept pe Fețele noastre sub glugi ca de mag păcălit. Vine Crăciunul. Dar e Crăciunul, ne e roua... roua? chiar, pe afară, e roua...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate