Nu știu cum ție, dar mie îmi place toamna,
Așa cum e ea, plângăreață cu norii,
Palidă cu pădurile și câmpiile,
Melancolică când pleacă cocorii.
Grijulie cu mama care ne cheamă,
Acasă, că ziua-i mai scurtă, și poate,
Ne strângem toți la masă, ca altădată,
Când era altă toamnă, alte șoapte.
Nu știu cum tie, dar mie îmi place toamna,
Cu mirosul de mere, de struguri, gutui,
Din palmele lui tata, cand vine acasă,
Și-nchide poarta lumii-n urma lui.