- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Departe de-o viață umană,
Umblând descălțat prin noroi,
Privind spre a inimii rană,
Mă gândesc, iubito, la noi.

Prin noaptea scăldată în moarte,
Călcând peste-al vieții amurg,
Ascult ale morților șoapte,
Și lacrimi, iubito, îmi curg.

Și doruri nestinse sub lună
În serile calde și dulci,
Visez dintr-o viață nebună.
Tu singură iubito te culci.

Iar dragoste, răni și morminte
Trăite departe-ntr-un sat,
Mi-aduc despre tine aminte
Iubito, despre-un Rai destrămat.

Strigat de-ale morților șoapte
Ce vin din deșerturi, din stepe
Iubito, eu trec peste moarte:
Adevărata viață începe.