a fi poet
nu e când bei lapte
de la sânul canceros
al moralității
adormit pe o pernă
care-ți gâdilă urechile
cu lumi ce nu există

dacă n-ai putut să-ți alegi părinții
îți scornești realitatea
sunt atâtea copii scrise albastru indigo
și câteva manufacturate de nebuni

nu te certa până mori
a cui reverie e mai sănătoasă
într-un spital de creiere cuminți
ca niște câini obrăzniciți

te-ai născut să fii
raza de lună
ce clocotește marea
doar că să ajungi
o bară pipăită în metrou?