poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2023-10-11 | |
La orizontul cenușiu,
În câmpul cel uitat de grâu, Din pâcla deasă ce plutește, O călăreață se ivește. Din ale calului largi nări Ies viforoase răsuflări, Ce-n scurt timp se răspândesc Și-ncet văzduhul îl răcesc. Crăiasa Iarnă, delicată, De pe-armăsar coboară îndată Și apucându-l de dârlogi, Îi adoarme pe hârciogi, Pe urși, arici, bondari și alți fârtați, Ce de sosirea-i nu se-arată prea-ncântați. Dar ca o mamă bună, grijulie, iubitoare, Întâi le-așterne călduroase plăpumioare Peste-adăposturi, în păduri: Bârloguri, vizuini dar și scorburi. Scăpat-acum de grija lor, Privind la goliciunea arborilor, O lacrimă fugară pe obraz i se prelinge, Însă imediat îngheață, înainte de-a o șterge. Copacii mari sau mititei Devin păpuși în mâna ei. Cu voaluri de mătase ea pe rând pe toți 'i-mbracă, Fluierând ca o fetiță a lui Beethoven sonată. Odată treaba terminată, Spre sat ea pașii îi îndreaptă. O ceată de copii în cale întâlnește Și-ndată în troiene, râzând, mi-i tăvălește. Copiii, chiuind și zburdând ca niște mânji Cu bulgări de zăpadă crăiesei răspund dârji. Încălecând pe sănii, la vale ei pornesc Și Iarna-i însoțește, știind cât o iubesc.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate