covoare de frunze iar s-au așternut,
pe cărarea care mă duce la tine,
timpul mi se pare că e cerb cornut,
zi și noapte gonește prin mine.

încă mai aud chemările stelare,
gânduri cu raze încă mai împletesc,
poveștile veacului cu nimburi solare,
despre iubiri siderale vorbesc.

pe apa sâmbetei tristețea s-a dus,
doruri s-au îndulcit ca mierea polifloră,
amăgiri, regrete la zero s-au redus,
deasupra mea zâmbește o auroră.

îngeri de lumină l-a extaz m-au condus,
la poezia stelelor mirabilă sonoră.