copiii nu mai țipă
animalele dispar
mașinile s-au stricat
oamenii sunt statui
de sodă caustică
și-n mine, ghemuite zbiară
doar specii nedescoperite
stai lângă mine,
eremit ca din tarot
cu palton pătat de calimări
și sprâncene ca două lipitori.
c-un deget pe buze
asculți prima tăcere
dintre două acte
știu că e prima
confesiune sinceră
de la Buddha-ncoace,
taci și simte cine sunt
și nu fugi vreodată
căci Liniștea din tine
nu va mai fi la fel
vom asurzi omenirea
cu samsara noastră