mai palidă sunt
de când nu te-am văzut
cearcăne mâzgălite
cu pastel vulgar
de culoarea lacrimilor
privirea - desprinsă de mine
ca și când contemplă
niște albastru închis
printr-un geam murdar.
am pojar de pene negre
m-au sărutat pe spate
învăț acum să fiu
lebădă neagră
pentru că oricât te ridicam
cădeai în golul sinelui tău
și tot mai rar se-ntorcea ecou.
ai câștigat
acest joc de societate
ai ieșit din teritoriu
și-ai plecat la drum
eu vedeam un munte,
tu-l vedeai pe dumnezeu.
cine-ar fi crezut
că nu-mpărțeam același spleen?
dar mă mângâi
cu credința
că-ntr-o zi vei mai aduce
măcar puțin pastel
să ne pictăm gropile din suflet
doar să aibă nuanța tragică
a ochilor tăi