ÃŽn somn coÅŸmarul din genuni se-nfipse
Vorbea de draci şi ouăle de rele
Ducea-n eres povaţa rănii mele
Preaplină de divin de-apocalipse.

Deschid din ochi şi mă ucid în stele
Pe-altar ofranda spaimelor se fripse
Înhaţ cerneală, vorba mi-e-n elipse
Pe trup să scriu de braţe subţirele.

Că mâini de fum tu ai, ca din ţigară
Aproape de mă-ntorci la hâdul vis
Atingeri neputându-te palpară.

La Dumnezeu spre cură m-ai trimis
Că-s toxic pentru îngerii de-afară
Prin vene-mi curg uitări de Paradis.