Zidesc un gând spre zilele-adormite
Când toamna de picior nu m-apucase
Şi vine iarna foc să toarne-n oase
De gheaţă vâlvătaie în ispite.

La gura sobei mama basmul coase
Că s-a mai rupt pe-atâtea căi grăbite
Veniri de prunc aşteaptă-n staul vite
Îmi amintesc călduri în piei setoase.

În nefiinţă anul, leatul fie
La miezul nopţii, om pocnind din bici
Hristos născut, nădejdea ne e vie.

Mi-aduc aminte-n rouă braţe-mi zici
Pe trupul ce canicula-l îmbie
Dar azi mormânt şi brumă e aici.