a venit depresia ca factura de curent, o așteptam și nu o așteptam,

contractasem însă lunetist și cu o noapte înainte l-am otrăvit, din ciclul

eu te-am numit, eu te omor, nu știu ce era în capul meu, iubeam

o fată frumoasă și am căzut dintr-o dată în depresie: iubitule, eu sunt ieftină,

cu mine faci economie, în primă fază, cel puțin, nu te va costa nimic,

absolut nimic, te pot ajuta să ajungi să dormi gol, învelit în covor,

în noaptea de crăciun, numai tu și dom perignon, te pot ajuta să vorbești

cu rechinii din acvariu, cu fulgii de zăpadă, lumea va deveni pentru tine

cel puțin, dintr-o dată, frumoasă, pentru că nu mai revendici nimic.

în a doua fază, dacă te califici, și numai dacă te califici, atunci ți se va

oferi luxul unei canapele și a unei alte domnișoare, cu aparență severă,

părul strâns în coc, ochelari ascuțiți însă atenție, nedeplasabilă din fotoliu,

dacă încerci să o dansezi un vals va trebui să o porți prin aer, la pieptul tău,

pentru că picioarele i s-au calcifiat demult în poziția „peste”, iar asta

te va costa, dar până atunci primește-mă în casa ta, spune da, semnează

contractul cu enelul, chiar dacă la început alegi tariful economic