te-aștept de-atâta vreme
captiv în adâncul
amintirilor prețioase
precum minerul
în mina prăbușită a dragostei

însă tu ești precum Luna
de pe bolta cerească
frumoasă, strălucitoare
și de neatins

o insectă pusă cu grijă
în insectarul nopții
fără ca ea să mai zboare
spre floarea inimii mele

și cât de mult mi-aș dori
să-ți dezlegi vocea de lanțul tăcerii
să-ți simt briza proaspătă a cuvintelor
să mă hrănești cu cântecul izvorât
din inima ta fără margini
să-mi umpli fântâna tristeții cu bucurie
și să răsară lumina
din rădăcina întunecată
a viselor mele!