poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2023-09-27 | |
faci totul aluziv și-acum depind,
în mare măsură de contrastul pe care îl are o idee, cu odrasla unui gând, oribil, etern și nonșalant, din când în când... faci dinadins să pară că nu merg împreună plângând, nici unduiri de vânt și nici apusuri cu strigoi, chiar dacă pânza pe care o ungi, lasă dâre colorate neinteligibil, într-o poveste cu tâlc... și, de când s-au scurs, mai demult, clepsidre-ntregi de plaje, ne-am cuprins într-o îmbrățișare pe care statuile au plâns-o și atât... cu toate că doare, hoinăresc profund, de mână, sub soare, cu ode zise scurt, concis unor metafore răsfățate și privirilor mirate, care-și caută retina... uit diverse amănunte cu care, dacă aș vrea, fără explicație m-aș întoarce spre partea din care răsare tot timpul, aceeași explozie de lumină, mereu! ai spune ca aceasta discutie nu duce nicăieri altundeva decât, concentric, în simetria ce imită fildeșul colorat optimist, în spirala unui scâncet viu. parcă ai vrea să revii de dincolo de gestul infantil, care, cu ochiul albastru, l-ai dăruit florilor de cireș înfumurate, cu gust asurzitor de cheie sol. și-atunci răspunsul la întrebare, mereu în gând, din când în când, ideea că prăpastiile au flori de colț cu catifea perenă, e înspăimântătoare!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate