ÃŽn numele luminii chem cuvinte
Să mă zidească-n adevăruri pure
Neţărmuiri din stele să mă fure
De haos rece-aducere aminte.

Să-mi fie pletele de-a şti pădure
Chiar de pe urme existenţa minte
Mai am răgaz de moarte-n oseminte
Păşirea azi telurică să-ndure.

Din lună raza e precum o barbă
În părul ei cu literă mă joc
Ca-n teatrul dus cunoaşterii să fiarbă.

Un ac împunge-al nopţilor cojoc
Să fiu iar verde ronţăi fir de iarbă
În apele tăcerii mă evoc.