noaptea mă cucerește

cu rochia ei transparentă

împodobită cu stele

rochie prin care zăresc

silueta cuvintelor sale

zvelte, luminoase

pline de patos, de-nțelepciune

abia așteptând

contopirea teluric-celestă

care să aducă pe lume

nou-născutul poem

o, noapte,

dans al imaginației mele

tocurile tale sunt arborii

ce-mi străpung

inima

mâinile tale lungi

ajung doar până la înălțimea

păsărilor răpitoare

o, noapte

rochia ta e pagina

pe care visează să scrie

sufletul meu