Pe banca pe care am stat ultima dată alături de tine
Nu m-am mai așezat nici înainte, nici după aceea.

Este singura bancă dintre toate cele pe care
Mi-am întins umbrele și forma golurilor
Care încă ne leagă din nesfârșire.

În trup este asemenea tuturor celorlalte bănci unde
De-a lungul devenirii din fire m-am odihnit.

În gând, însă, e spirala ce în jurul luminii aleargă.

O rădăcină care caută în întuneric urme de vis
Și răsărituri după care nu există un alt apus.

Banca aceea de pe care, împreună cu tine,
Priveam ultimele păsări migratoare care
Nu încetau să-și caute în zbor sinele...

Un tablou tușat cu nemișcări de întuneric.