în inimă
e dimineață
dau nas în nas cu Luceafărul
poet de geniu
m-a hrănit cu poeme
și cu șampanie de multă vreme

privesc în oglindă
ca într-un spațiu al timpului
ce m-a frapat?
o mică perlă strecurată
pe cercul fin al unui colier
o ipostază a unei orbite planetare
pe care o păstrez la gât
e frumoasă contemplarea curajoasă
a prezentului
același chip făcut să vorbească
în trecerea veșnică de la noapte la soare

cu părul albit ca o ninsoare ușoară
căzută peste noapte
"Ce privești zâmbind în unde?"
mă tulbură un poem din raiul selenar
ce își răsfrânge iubirea
în lumina florilor de tei

un răsărit de soare
scutură de pe ochii mei visul celest
răsfrânt generos din universul tău
în prelungirea insomniei mele


(Citatul face trimitere la poezia "Lasă-ți lumea", de Mihai Eminescu.)