ea crescuse

suficient de înaltă

pentru a se bucura

de mângâierile vântului

până atunci ascultase

glasul tainic al pământului

și povețele unor pietre

care o protejau

de pericole de tot felul

până atunci fusese dezmierdată

doar de raza de soare

și de ploaia care îi menținea

trupul verde

ea crescuse ca o fată

care, acum, își aștepta pețitorii

cine oare va pătrunde

în desișul dragostei sale?

cui îi va dărui

zestrea sa bogată de rouă?

cu cine își va petrece

zilele, nopțile, visele?

ea crescuse înaltă

mult prea înaltă

pentru standardele celorlalți

care se simțeau, cumva, inferiori

prin urmare

nu veni decât unul

s-o cucerească

unul cu o coasă-n spinare

ea crescuse

suficient de înaltă

pentru a hrăni mii de guri

doar vântul, doar vântul

îi săruta trupul proaspăt cosit

răspândind un miros

apreciat de nasuri

sensibile

ea va crește din nou

de sub trupul uscat

al celei ce-a fost

așteptând să fie

mângâiată de vânt

doar el, doar el

cu mâinile lui invizibile

o făcea să se bucure

o făcea să se simtă iubită