poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2023-08-19 | |
am luat harta orașului și am studiat-o pe îndelete.
străzile nu duc nicăieri, în afară de crematoriu și cimitir. cel mai apropiat crematoriu-cimitir e la mai puțin de trei kilometri, acolo unde pe rînd am ars și îngropat sufletul și iubirea. a mai rămas trupul cu durerea sutele de reclame la medicamente, oamenii care nu suferă între care și tu ca un pilot de formula 1, în pole position. tot ce rezistă după moarte, e melancolia pe care o duc în lesă peste tot, chiar și la serviciu. doarme cu mine și mă linge dimineața, nu să mă trezesc ci să mă reîncarnez, într-un trup fără suflet, într-un umblător. am limbă de pește, nu mă mai fac auzit. iar norii formați deasupra crematoriului acoperă tot orașul și plouă ca vara, cu spume, oamenii se bucură și zîmbesc, numai eu sunt ca un orb pe sîrmă ghimpată, merg cu spatele în speranța că o minune îmi va reda vederea și voi mai putea vedea o singură dată trecutul. îmi sunt străin mie însumi, sunt străin tuturor, tu ești tot străină și viața mea are un singur sezon, care nu se difuzează nicăieri. dar chiar și așa, cînd îmi vor arde trupul ăsta stors la crematoriu în aer va apărea chipul tău fericit, pe care îl va șterge vîntul.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate