"Copilăria din palmă"

când vreau să revăd

locul copilăriei

îmi las lacrima

să cadă în palmă

se formează o mare

o fâșie de nisip

două lacuri

cresc parcurile

și cartierele unui oraș

undeva

lângă linia vieții

blocul meu

undeva

lângă linia inimii

casa bunicilor

cerul are culoarea

ochilor mei

soarele se naște

din scânteia speranței

vorbele tuturor se aud

din arhive de suflet

mângâierile

au foșnetul blând

al hârtiei

închid ochii

las noaptea feerică să cadă

peste locul copilăriei

și mă întorc

la gura sobei

la poveștile de altădată

la somnul cald

lipit de spatele

bunicilor mei

"Strada copilăriei"

nu pricep, nu, nu, nu pricep

din palma mea lipsește o stradă

strada aceea pe care, deseori

o desenam cu bățul pe nisip

sau pe pământ

luând exemplul tatălui meu

maistrul care construise

o grămadă de străzi

în orașul în care mă născusem

după cum vă spuneam

din palma mea lipsește o stradă

o caut, o caut, n-o mai găsesc

aici strada vieții

aici strada inimii

aici strada capului

aici strada destinului

au apărut multe străzi ale grijilor

ale relațiilor, ale intuițiilor

dar strada copilăriei nu mai este

a dispărut de zici

că n-a fost niciodată

o caut, o caut, n-o mai găsesc

poate s-o fi mutat?

să fie strada aceea dintre nori

pe care pleacă păsările călătoare?

sau poate strada aceea

aflată și mai sus

pe care o privesc

în cele mai senine

dintre nopți?

precum copilul de altădată

iau creionul și desenez

strada copilăriei

pe pagina albă

sper ca tatăl meu

care construiește acum

străzi printre stele

să fie mândru de mine