ah, dar cum mi s-a agățat
trupul într-o durere
în drum spre visele
ce se vor a fi împlinite
așa cum se agață și mâna
într-un ghimpe
în drum spre floarea
de trandafir...!

dar nu putea
rămâne agățata doar umbra
precum un fluture mort
în insectarul tristelor amintiri
iar eu să pot zbura precum pasărea
spre înaltele ceruri?

de ce trebuie să sângerez
în palmele nevinovatelor flori?
de ce trebuie să spurc
cu sângele meu efemer
veșnicia verde a ierbii?

iar privirea mea
de ce trebuie să rămână agățată
într-o pereche de ochelari
în loc să cutreiere nevăzutul?

de ce nu vii tu, iubito
să mă eliberezi de ghimpele ăsta
să pot împărți cu tine
toate visele astea
ce așteaptă ca niște gări
trenul trupurilor noastre unite?