Pentru mine ai fost
doar cuvânt început,
frământări de lumini
peste chip nevăzut.

Ploi de august prea reci
ne-au udat pân-la scrum.
Am murit și am ars
de la capăt de drum.

Unde-mi ești tu, cuvânt
jumătate rostit?
Pe ce muchii de rai
te rescrii prăvălit?

Într-o carte de vis?
Cartea mea și a ta?
Printre buchii tu nins,
printre slove eu nea?

Hai coboară-te-n lut
și mai rabdă puțin!
Fă-te iar început
și rostit! Și-așa lin

să mă arzi, să mă dori
și-ntr-un fel nelumesc
sub cireși plini de flori
eu să te îngeresc!...