pluteşti graţioasă, fregată de oase,

pe apele scurse din pântec de mamă

şi-n zări, o făptură, pe valuri stâncoase,

născută din neguri, în cântec te cheamă.

sfidând depărtarea, o altă poruncă

desferecă vântul: să mergi împotrivă!

şi inima sclavă renunţă la muncă,

fregată de oase pluteşti în derivă.

de sus, dintre vele, se vede pământul,

o plajă-nsorită cum ţi se promise

de Cel ce îţi spuse, prin semne, cuvântul...

fregată de oase pluteşti către vise.