poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2023-07-20 | | Poemul ar fi vrut să înceapă cu frunză și verde - nu venea nici o frunză, verdele picura într-un vis. Uite-așa, vedeam cum, încetul cu-ncetul, se pierde incipitul ăsta nesuferit, formal și proscris. Liberă de prejudecăți, substanța plutea în nimic, tot mă lua în râs: „De ce nu-ncepi cu lacrimă verde?” „De unde lacrimă, dragă? De unde verde?” - îi zic. „Din plânsul salciei așteptând soarele s-o dezmierde.” Și dacă-ncep cu lacrimă-albastră? Nu-i, oare, mai bine? Uite cum cerul adoră să curgă, albastru, spre noi! După cum vezi, poemul se scrie, prin zumzet de-albine, în alfabetul ființei când, în lume, pacea e-n toi. Cum ziceam, substanța era liberă de prejudecăți, putea continua, fără să-nceapă, cumva, tenebros. Orice-ar fi, poemul se ferește de exactități, poate fi luminos, deși în cuvinte pare noros. O să-nceapă cum vrea, o să iasă mereu din tipare, că doar nu e mânat de nemiloase, aprige bice, va sfida orizonturi meschine, reci, de așteptare, de sine,-n mod sigur, niciodată nu se va dezice.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate