Singurătăţii buba-n zare crapă
Şi-o înveleşte-n depărtări puroiul
N-ai cale-atunci, venind cu tot puhoiul
Dar eu eram cu Domnul la agapă.

Cu solitudine, pe alb noroiul
Acuma tu-mi scriai răvaş. Mioapă
Privirea ta devine-n veci de groapă,
Veşminte negre, negăsindu-ţi doiul.

Mă-ndur şi locuindu-te-n odaie
Imaculate straie-s de întreg
Şi sângele încet se învăpaie.

Cu mustul ăsta-n pielea ta mă dreg
Mahmur de altă damă ghionoaie,
Tu pleci ÅŸi nebunia o culeg.