poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2023-07-13 | |
doar tristețea-
unor triluri de privighetoare atinge vârfurile plopilor. abia simțit, vântul mătură urmele celor ce-viețuiesc în morminte. *&* scântei- dintr-o păpădie-nspicată, duc spre sălașurile îngerilor mirezme-mbătătoare de pini. marea întinde pe rogojini de nisipuri solzi aurii. *&* șiruri de păsări dispar într-un văitat de tilinci. plin de flori, socul adumbrește cornul de lună. *&* briza mănă departe puful de salcie apele-n clocot, soarele se zbate, puișorii de rață anevoie se disting. *&* crepusculul, pe dealuri, a aprins scoarțele cu râuri și cu flori. un țipăt scurt, aripa unui sticlete speriat, m-a atins . *&* aproape de acoperiș, iasomia a-ncremenit într-un zâmbet de flori. tărziu acasă, despovărați, sorbim împreună ceaiul de tei. *&* zi de marți însorită, iar obrajii-ți sunt colorați, tot mai intens, în flori roșii de cyclamen. ce mult ai zăbovit, în călătoria ta, spre mine! *&* adiere de seară, faldurile perdelei se ondulează ușor. afecțiunea ta blândă și mișcătoare se revarsă într-o mireasmă de crini. *&* câmpu-i plin de mușețel înflorit- ca o aducere aminte de prima-mbrățișare plutind pe undele unui vechi cântec buruiana de leac... *&* atingându-mi creștetul, degetele tale-mi-ncurcă visele. pe unde voi mai colinda? în jurul nostru-i doar un tor de lumină. umbra, tremurătoare a lunii, mângâie bolta de iasomie. *&* oglinda-nfiripă o stranie simetrie, față de un invizibil reper. dacă-n oglindă se reflectă o altă oglindă: adevărul din spatele faptelor e dezvelit; sau rădăcinile tainei străpung alte dimensiuni ale existenței. *&* pe pat, printre perne brodate, un firicel de lumină o punte ridică spre cer. luna, cu-alaiul ei de stele, grăbită străbate cătun după cătun. *&* privirea-ți dojenitoare a desenat un stol dansator de grauri, un fel de nor cu reflexe de-ametist, să mă bucure. amurgul transformă , cu bagheta-i de vrăjitor, tristețea într-un fluture auriu, să-l prindă , ca pe o agrafă-n, părul tău arămiu. *&* prin marea dezlănțuită, vâslim, vâslim, doar, doar, vom vedea țărmul. fără Dumnezeu, singurătatea-i o armă de descompunere, de anihilare a simțămintelor omenești
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate