poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2023-07-09 | |
odată eu nu eram deloc așa
n-aveam două mâini zece degete coate față plată urechile îmi zburau nările presimțeau odată mi-a fost trupul de unicorn casă . ochii mei negri nu erau de-un căprui închis antracit sclipitor îndreptat doar spre ai tăi oriîncotro după himere îmi rătăceau . alergai așa de mult duhneai frumos inorogo prin crânguri cântai din țimbale surle și harpe dansai într-o viteză nebună neprinsă de mine între copite . când nu mai puteam să țin ritmul impus de-al tău zbor prin coroanele gorunilor și pinilor cădeam amândoi din înalt cu boturile-aprinse ochi în ochi ne mâncam piept în piept ne striveam și ne scăldam în același veșnic izvor —întineream universul . coamele ni se-mpleteau nu ca astăzi desprinse una de alta despărțiți unul de celălalt înotători de anduranță prin atâtea regrete . câtă sete atroce și âtă cunoaștere a morții vorace ne scurmă inimile în prezent . a venit în somnul de dimineață unicul tău corn din depărtări neîntoarse și mă ceartă prin vorbe nerostite viziunile tale . câte mistere de nespus plebei n-am trăit eu prin tine încordat ca să nu fie nicăieri încrustate — nici în peșteri nici în sequoia nici în cele mai ucigătoare, dispărute pe veci stele Astronomii de azi nu știu că pe vremea noastră natura chiar era ”la musica brutal” — prin ochean hiturile inorogilor se mai aud rar . primejdii oribile ne pândesc în fașă în junglele metropolelor se moare de plictis răutate ori spaimă orașul cu țepușe nezărite din sticlă desprinse — ar vrea să ne tot săgeteze alergările în zig-zag acum fugărim scopuri meschine timpul a vrut să ne facă alte destine alte lumi alte căderi în păcate . orașul metropolă europeană gigantica lăbărțată caracatiță cu mii și mii ascunse tentacule ventuze ca privirile de hiene — cetatea-n ruină camuflată de noroaie submerse abia se mai mișcă în duminica decăderii . lianele oceanelor știu să se pitească în semenii noștri pierduți, mlaștini fetide ori dune perverse se întind la nesfârșit să înhațe...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate