Mi-am spus umblă, frate, asudă,
bea apă cu argilă de după ploaie
din izvorul cerului unde au făcut
brazde adânci motoarele KTM, în mijlocul
țării este o fântână de ape fantastică,
păsările îți vor scoate și izvoare, pâraie
în cale, suie-te pe vârfuri de masiv Făgăraș
numai nu-ți termina termosul de 0,5 litri,
altceva n-ai luat cu tine de la 6.30 a.m.,
atenție la urși, să mai scaperi din aparat,
fulgere albastre, sunete de gonit Martinii,
iată pălării de ciuperci halite pe jumătate
de ei, vor să-și păstreze tabieturi
de omnivori acum cu mari înclinații vegane

Ai întâlnit o mânătarcă, ți-a fost frică
s-o rupi, oricum era foarte frumoasă,
nu avea niciun semn de ronț-ronț de la melc,
pe urmă ai găsit vinciori într-o ascensiune,
i-ai gustat, foarte buni, ideali, iată cum
urșii preferă acum fragii,
bureții, mitărcile, sar și ei trunchiurile
căzute după ploi, copacii atinși de cari,
curse lungi cu obstacole, îți închipui
cum motocicliștii intră în atâta nămol,
apoi la astfel de bariere — copaci retezați,
ridică exact ca pe iubite motoarele, le trec
praguri, fericiți reîncalecă,
ies gâzele când pășești prin poiană,
soarele arde tot mai tare, dar codrul
e ca o cetate, dacă i-ai trecut poarta odată
nu te lasă ars de raze, îți dă chef să-nduri
până și mirosul bâhlit al unor bălți,
putoarea jivinelor ce au trecut noaptea
lăsată cu urme proaspete ca un scris în lut