treptele poeziei le urc cu mândrie,
una câte una cu lumina pe tâmple,
plină-i de romantism soarta candrie,
cu iubire pură viața mi-o umple.

la urechea luminii inima mea cântă,
îi pune pe piept poeme, diademe,
de moartea neagră nu se lasă înfrântă,
cu viziuni mărețe angrenează sisteme.

cuvântul luminii scapă lumea de blesteme
înflăcărat aprinde nefericite bezne,
face conexiuni vitale între episteme,
face să fiarbă sângele în glezne.

dezlegată de tăcere poezia zilei triumfă,
conectată la lumină, la a iubirii nimfă.