poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2023-06-28 | |
sclipirile se predau, otrava mea nu se falsifică niciodată și
mările de pe lună se umplu cu apă, cu pești și pirați. tu ești comoara, eu sunt piratul, în loc de papagal am un motan gras în loc de sabie am iubire, de fapt tu ești sabia care mi se înfige în inimă. tu dezlegi stelele ca pe-o enigmă. aceasta nu este o pădure. fiecare copac e singur, beat și pe moarte. cei patru călăreți ai apocalipsei aduc flori moarte, otrăvite. otrava mea nu minte, din ea s-au născut marile adevăruri. am ucis nepăsarea, violența, am otrăvit fîntînile otrăvite. poți bea apă din palma mea apă parfumată cu dragoste. sunt un povestitor de frumusețe, sunt un parc de distracții în care te dai cu inima mea. aici în loc să spargi baloane cu pușca, îți dobori frica în îmbrățișări. aici nu e confuzie nici iluzie, în pieptul meu e camera celor o mie de lacuri în care te scalzi pînă frumusețea trece prin tine și nu se mai recunoaște în oglindă. aici e bucuria care face copacii singuri și beți să se îmbrățișeze și să cînte în adierea vîntului. aici iau naștere și dispar legendele. aici apele mărilor se ridică din albie și planează pe orbită. aici soarele se adună în saci care se pun în cămară pentru zilele negre, aici berea emoționează ca poezia, aici votca e elixirul visului și al vieții. aici e luna plină cu lapte praf, pentru copilul nostru. aici capacele de canal visează că zboară ca smilies. aici apa orbește cînd te atinge, aici și mobila uimește prin tristețe cînd îți dezbraci cămașa de noapte, aici timpul curge în două direcții pînă cînd se oprește atunci cînd ne sărutăm. aici lumea se vindecă de fiorii feroci, aici inelele strălucitoare se dezbracă de oameni să-și ia în primire singurătatea, cutremurul lor vine la contorsionat. aici e visul nostru nemărginit, aici e iubirea țesută ca în război. aici sunt condamnările noastre la fericire și aici mamele noastre se leagănă una pe cealaltă. cînd fac dragoste cu tine sunt ca un țăran călător în timp mă duc pînă la capătul vieții să mă asigur că recolta e bună, că vinul e bun. apoi stau la picioarele tale și visez că fericirea e bună și tu n-ai facut vaccin pentru ea.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate