nu mi-am întâmpinat moartea
îmi era teamă de obiceiul de-a lua
tot ce nu i se cuvine
degeaba mi-am zidit casa pe stâncă
aud aceeași muzică sumbră

cântecul unui păpușar înrăit
de știința mersului pe frânghie
am încheiat numărătoarea celor dispăruți
până să vină înțelepții
întrebările mă împiedică să adorm
precum uciderea pruncilor

aștept zile
în care nimeni nu este mai presus
de alegerile făcute
durerea mă ajută să nu-mi scape mersul pe apă
tălpile strivind razele scufundate prea mult
sau
răzbunarea cuiva ce nu are nimic de pierdut

superstiția unui simbol născut din tradiții
m-a făcut tiran cu propriile idealuri
greu îmi amintesc ce spunea la început
istoria referitor la oameni

am crescut cu povești despre ei
și mă tem