durerea nu are nici vorbe, se trăiește în liniște
pe mutește, durerea are doar pauze între cuvinte care nu se spun
cuvintele sunt viermi care îți rod încet creierul, oxiuri care îți merg prin vene
durerea e o trăire care te învață să mori fără să pronunți nimic.

tii minte prima durere? cu siguranță nu pe prima, că ai trăit în ea mereu
ca un pește în marea lui, singur, într-un întuneric adînc la fel
ca în groapa marianelor, un pește care n-a văzut soarele sau dacă
nu l-a recunoscut pentru că și lumina e durere
pentru că și dacă îți aprinzi o țigară doare.

durerea e frumoasă și tocmai de aceea doare și mai tare
răvășit de frumusețe îți scoți organele din corp și le speli în speranța că trece
apoi le pui la loc și așa curate, doare și mai tare
durerea e o apocaliptică minge de foc la fel ca aceea care a distrus guernica
și pablo a pus-o în tablou și nu poți spune că pictura nu e frumoasă.
dureros de frumos, știm asta.

cînd te uiți la cer, te uiți la moarte, știm și asta. de aceea mă gîndesc
că tu ai stele în loc de ochi, pentru că te văd în mintea mea, în inima mea,
în realitate nu. ești guernica mea. doar că pe tine nu bombele te-au luat
cu toate că inima mea te atingea ca un tun cînd ne lipeam unul de celălalt.
am zis unul de celălat pentru că eram doi, nu unul, să fim doar o explozie
interioară, să fim pagina de copertă pentru orice manual erotic.

durerea e foarte frumoasă, toată lumea o încearcă. unii se și droghează cu ea.
eu nu mă mai trezesc. nici nu-mi trebuie corp pentru ea. nici nu trebuie să gîndesc.
sunt atît de durere că mă simțiți și voi, chiar de nu mă știți.
zice poetul că mănîncă și plînge. eu înot în lacrimi și durerea mă bronzează
pînă mă fac atît de mic încît durerea e cît universul.

un singur lucru mai spun. durerea nu are subtitrare, dar are o lună, ca pămîntul.
și cînd te uiți la luna aceasta o vezi pe ea zîmbind și ești pentru o clipă fericit.
e atît de bună durerea cînd știi că ea e bine. îți scoți unghiile cu cleștele
scrii pe spatele lor tot ce-ți trece prin cap. inclusiv te iubesc.